luni, 29 ianuarie 2018

IN SCHIMBARE (PARTEA a-2-a)



A fost un weekend ciudat. Unul din acele weekenduri care ma fac sa ma simt in no women’s land. De fapt, de multe ori ma simt in no women’s land. Ma simt ca si cum nu apartin niciunui grup sau curent in mod special. Pendulez intre niste lumi din care fac parte oameni care nu ma accepta, neaparat. Ma privesc ca pe o curiozitate si se uita la mine ca la un om al carui suflet e recomandat exclusiv de blogging si  de viata mea expusa cumva. De parca viata mea intima si secreta s-ar regasi in reprezentarea mea publica. Sunt ba aroganta, ba dispretuitore, cand talentata, cand impostore, sensibila, inteligenta, proasta, smechera, profitore si cate si mai cate. Din cand in cand, cate un om ma cunoaste profund si accepta sa-si paraseasca pentru moment prejudecatile si sa stea de VORBA cu mine. Unii raman in viata mea, altii nu vibreaza cu ceea ce sunt, saluta politicos si pleaca. Dar avem senzatia placuta, mai ales pentru mine, ca in cele cateva momente, ore  , zile, in care am interactionat am avut posibilitatea sa fiu EU si EL, comunicare directa neviciata .

Confruntarile astea sunt din ce in ce mai rare. Nu mai incerc sa conving pe nimeni de nimic. In trecut ma revoltam pe tot soiul de etichete care se lipeau de mine ca magnetii de frigider si-mi dadeau senzatia ca-mi ingreuneaza viata. Ma revoltam si sufeream ca perceptiile asupra mea sunt distorsionate sau de-a dreptul gresite. As fi vrut sa–i conving mereu pe oameni ca eu sunt asa cum EU STIU ca sunt. Pierdere inutila de timp si energie. In definitiv, propria perceptie despre mine poate fi o mare greseala. A fost momentul in care am inteles ca nu pot multumi pe toata lumea si ca oamenii au nevoie sa demoleze in egala masura cu dorinta de a construi. A fost momentul in care am oprit masina pe marginea drumului, mi-am dat jos uniforma de pilot, apoi m-am indreptat catre portbagajul de unde mi-am luant geanta enorma din care am inceput sa-mi arunc o gramada de lucruri.

In bagajul meu au ramas totusi cateva lucruri: constiinta limpede a ceea ce ar trebui facut, credinta si, in acelasi timp, convingerea ca am de invatat si ca trebuie sa ma perfectionez spre binele meu sufletesc chiar daca  , nu stiu cand va fi vreo petrecere pentru haina asta, cateva bucati de orgoliu invelite in vata, o agenda cu vietile si numerele de telefon ale catorva prieteni, foarte putini, speranta si o trusa de voiaj pentru momente extreme, amintirile puternice si dragostea pentru familia mea. M-am suit din nou in masina si am plecat la drum. Si e un drum care nu stiu unde va duce pentru ca nu am timp mereu sa ma uit la indicatoare. Sunt foarte atenta la drumul in sine. Am demarat in tromba si am privit un timp in oglinda retrovizoare restul hainelor care zaceau aruncate pe marginea drumului, langa geanta mare, larg deschisa. Nu stiu daca va fi mai usor acum doar cu cateva haine de care va trebui sa am mare grija, sa le spal mai des, atenta sa nu le stric. Asta ramane de vazut.

Poate unii dintre voi, mai romantici, ma veti intreba daca iubirea si fericirea au vreo reprezentare concreta in aceasta calatorie pe care am inceput-o acum. Unde sunt ele in noua ecuatie? Sunt undeva prin portbagaj sau poate ca sunt rotile masinii, aerul conditionat, copacii de pe marginea drumului, cerul instelat intr-o noapte de august cand te-ai oprit sa asculti melodia preferata in linistea sfasiata doar de alte masini care trec pe langa tine? Am sa va dezamagesc. Se castiga multi bani vanzand idei despre iubire si fericire. Am castigat si eu cativa. Am sa va dezamagesc. Nu stiu nimic despre iubire si fericire. Sunt mari teoreticieni economici care n-au facut un ban in viata lor. In schimb, cu succes ii invata pe altii si aceia reusesc sa faca averi. Am facut cativa oameni fericiti si pe altii i-am facut sa iubeasca. Asa zic ei......

EU, insa, EU, cea care sting lumina inainte de a ma duce la culcare si sunt ultima care ma priveste in ochi inainte de a rasari soarele, mai am multe de invatat despre asta. Nu stiu daca e bine sau rau. Ma gandesc ca e bine cand mai ai ceva de facut. Vom vedea. Poate ca o sa ma mai joc cu vreo definitie, doua, dar simt ca iubirea si fericirea trebuie sa devina o experienta mult mai intima, nu doar pentru mine, ci poate pentru fiecare dintre noi cei care cu atata usurinta le invocam. Poate ca iubirea e atunci cand dupa ce ai stins lumina la baie si ti-ai vazut ochii obositi in oglinda, alti ochi ii privesc pe ai tai de undeva din intunericul apropiat. Si esti impacat cu asta si nu mai tanjesti dupa nimic altceva. Poate ca iubirea e cand nu-ti mai esti tie oglinda. Nu m-am putut abtine nici acum de la o definitie.
Da, plec pe un alt drum, cu portbagajul usurat de balast, mai atenta si mai nepasatoare, mai insetata, dar mai rabdatore.
E o calatorie in care voi fi singura in masina pana cand voi gasi un loc unde sa alimentez si sa privesc linistita departarea si voi fi singura doar datorita faptului ca de data asta vreau sa fiu independenta chiar si fiind dependenta de iubirea lui .

23 de comentarii:

  1. A trecut ceva timp de cand ai postat asta si e foarte posibil sa nici nu citesti ce iti scriu acum, dar exista o sansa sa citesti, asa ca voi trece la subiect.
    Tu nu dai definitii, doar exprimi in cuvinte ce inseamna pentru tine iubirea sau fericirea in acel moment si unii dintre noi ne regasim in literele asezate cu maiestrie de catre un om ce simte...
    Cine te judeca pentru ce nu esti sau pentru ce te-a facut sa fii, nu merita atentia ta.
    Iti doresc pace, spor la ceea ce faci, multa inspiratie, putere de munca si te astept prin vestul tarii la un pahar de vorba .....

    RăspundețiȘtergere
  2. nu-ti citesc blogul foarte des, dar atunci cand o fac, o fac din "scoarta in scoarta"...si de fiecare data ma uimesti. traim sentimente atat de asemanatoare...insa eu nu am puterea necesara sa le expun in cuvinte, asa cum faci tu. este o lasitate ce se ascunde sub haina unei "false discutii psihologice"...
    incoerenta este la putere in momentul asta, asadar o lasam pe alta data....poate ai timp intr-o zi sa imi explici cum ai dezbracat haina...si de ce? si daca e bine asa...dar voi, cei ce cititi, cum va simtiti? folositi? utili? ce amalgam de idei intr-o singura clipire...

    RăspundețiȘtergere
  3. Etichete? Punem toti. Tu nu pui oare etichete? Nu ti s-a intamplat niciodata sa judeci oamenii gresit? Tuturor ni se intampla la un moment dat, sa-i judecam pe altii gresit. Si, da, asa e, nu putem multumi pe toata lumea si adesea gesturile noastre sunt percepute altfel decat am vrut noi sa fie... Important e sa ne cunoastem pe noi, sa stim cine suntem si ce vrem.Restul nu prea conteaza.
    Bafta in tot ce faci!

    RăspundețiȘtergere
  4. Etichete! Pana si borcanul cu dulceata de nuci al bunicai , are eticheta.
    Boala romaneasca numita atotstiutorism , complicata cu atotpricepatorism.
    Si din cate stiu, tzatzismul nu e platit decat daca face rating.
    So ....what?!
    Cainii latra,lupul merge.

    RăspundețiȘtergere
  5. M-am gandit zilele trecute, la ce s-ar intampla, daca toate lucrurile s-ar opri la jumatatea lor. Nu devaghez, insa viata ar fi extrem de placida.
    Sunt pro "inainte". Fiecare intersectie poate fi un inceput, un sfarsit, sau o cumpana. Ideea e sa continui. Cu bagajul pe care ti-l alegi, asumi, accepti. Este necesar, pt noi, pt a creste. Iti doresc drumuri bune. Soare. Oameni destepti in cale. Si-apoi furtuna. Si neghiobi. Gropi, pana de cauciuc, o siguranta arsa. Fiecare te va invata ceva nou. Si-apoi din nou soare. O sa vezi, de fiecare data, straluceste altfel.
    Bucura-te de drum, Adriana. Si din cand in cand, odihneste-te. Sau canta-ne. Sau canta-ti. Stand pe spate, cu ochii glazurati, din ce conteaza ce motiv. Canta-ti tie ceva. Si-apoi ne vedem la Brasov....

    RăspundețiȘtergere
  6. Am eu o vorba: esti o distrusa!!!:) asta, bineinteles fara o conotatie negativa..!te-am vazut de multe ori si de fiecare data m-ai facut sa zambesc( ai cazut o data pe scena la predeal, toti tacere, tu: "exersasem cazatura asta 2 luni":-))), mi-ai dat impresia ca esti permanent fericita si oarecum nepasatore de ce se spune de tine, dar cand citesc chestiile astea..!tie chiar iti pasa de ce cacaturi pot spune oamenii astia fara minte ?!? poti mai mult de atat!!! nu trebuie sa convingi pe nimeni de nimic, nimic si nimeni, in afara de tu insuti, nu-ti poate ingreuna viata! nu e interpretare, e pur si simplu o chestie pe care ti-as fi spus-o si in fata, la fel ca oricarei alte persoane..!

    RăspundețiȘtergere
  7. foarte tare :).
    perspectiva din care vezi u lucrurile m a uimit . esti intr adevar menit sa devii scriitoare .. multi au inceput asa ... scriind articole la diverse ziare si primind felicitari .keep in touch!

    RăspundețiȘtergere
  8. Problema este ca te situezi intre eul interior al tau si intre ceea ce vad oamenii in si despre tine.
    Eu propun ca intr-o formula a lampii lui Diogene sa triezi cumva interloutorii apropiati, prietenii si pe ceilalti lasa-i asa cu sunt.
    De altfel nu trebuie sa te afecteze ce crede lumea despre tine. Important e cum te simti tu in fata oglinzii interioare din tine.
    Nu da socoteala nimanui, decat tie insuti si lui Dumnezeu (acesta poate fi principiul binelui).
    Oricum blogul tau ca intotdeauna da dovada de sensibilitate si de departe esti altfel decat masa amorfa de mitocani damboviteni.

    RăspundețiȘtergere
  9. N-am mai intrat demult sa-ti citesc blogul, vad ca te-ai saturat si faci curat...m-am bucurat cand am vazut asta,. E normal sa te saturi, e normal sa faci curat si mai mult e normal sa fugi, de toti dar nu de tine. Eu am facut-o acum ceva vreme...inceputul e exact asa cum l-ai descris tu, dar incet incet devine curat si mai putin apasator, incet, incet devi neimportant aproape disparut. Si apoi renasti asa cum stiu ca numai tu o poati face, Singuratatea si tacearea fac atata bine cateodata, viseaza din nou Adriana si mai incanta-ne odata...scrie-ne cum e pe drum...

    RăspundețiȘtergere
  10. un om cu mai putine haine este mai usor de dezbracat de alti ochi in penumbra intimitatii. simplificat e mai usor. mai lesne fericit. Sa nu existe teama sau indoieli pe drum, va gasi schimburi noi curate, in locuri neasteptate, pe masura ce va creste.. Iar inaintand in…"adancurile vietii", iubirea i-ar putea fi definita si ca popas reverie mangaiere blandete ocrotire tihna

    RăspundețiȘtergere
  11. Dragă Adriana ,
    Intru din când în când pe blogul tău, mai ales în momentele în care am nevoie de o gură de aer...şi întotdeauna găsesc exact lucrul, gândul sau ideea de care am nevoie.
    Iar pentru asta vreau să îţi mulţumesc.
    Ceea ce vreau să spun de fapt este că ştiu cum e pe drum.
    Şi eu m-am îmbarcat de curând, am lăsat în urmă munţi de bagaje şi am pornind neştiind unde mă duc. Nici acum nu ştiu, dar m-am împrietenit un pic cu No women's land-ul şi parcă totul începe să prindă culoare.
    Ceea ce nu le spune însă nimeni călătorilor este că odată porniţi la drum nu mai există cale de întoarcere. Ceea ce a fost lăsat în urmă prinde mucegai şi se dizolvă, iar călătorul nu are decât o singură opţiune - înainte!
    Sper să ai o cale lină şi să îţi găseşti destinaţia, iar când ai găsit-o, să tragi adânc aer în piept şi să...porneşti mai departe.
    Drum bun, călătorule!

    RăspundețiȘtergere
  12. Sper sa ne salutam din mers, cu flash-uri discrete...eu inca n-am pornit la drum, inca sunt in faza in care incerc sa-mi fac curat in bagaj. Da' am avut si eu exact aceeasi dorinta si-s pe picior de plecare. See you on the road!

    RăspundețiȘtergere
  13. eu merg pe deviza"I don't care what you say as long as it's about me"

    RăspundețiȘtergere
  14. cat de mult imi place cum scrii!
    Stiu ca esti un om sensibil, te dor atatea lucruri pentru ca te-ai deosebit de oamenii-ziduri din jurul tau.Nu faci parte din ei.Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  15. uneori, sentimentul de implinire pe care il poti avea cand realizezi ca ceva a ramas in urma ta dupa ce ai plecat, ca ai reusit sa faci pe cineva sa asculte parerea ta, e atat de frumos, incat nu cred ca mai e nevoie de ceva in plus.

    RăspundețiȘtergere
  16. Foarte tare, cat de curand voi schimba prefixul si cred ca trebuie sa fac la fel ca tine sa ma urc in masina sa triez ce e de triat sa le las pe marginea drumului si sa merg mai departe, nu stiu unde da cu siguranta am sa aflu

    RăspundețiȘtergere
  17. Te aplaud pentru gandurile, ideile, impresiile, credintele transformate in cuvinte si apoi in muzica.

    RăspundețiȘtergere
  18. Si totusi ai publicat derapajul.

    RăspundețiȘtergere
  19. Nu stiu ce faci, cum faci, dar ceea ce scrii se muleaza pe trairile mele din momentul repectiv si scrii chiar f frumos, incat reusesti sa aduci echilibrul in interiorul omului si asta e un lucru mare :) si pt asta iti multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  20. Eu as numi ce ti se intampla calatoria catre tine , si nu vad derapajul .cand te deschizi altora te deschizi tie insuti..deci interpretarile sunt ale fiecaruia important e pasul pe care il faci tu si ce simti tu.

    RăspundețiȘtergere
  21. E pt prima data cand postez pe un blog..se pare ca totul are un inceput:). Blogul tau e primul care m-a motivat suficient..:)
    Pana acum, chiar nimeni nu a reusit sa ofere Fericirii o definitie sau o reteta unanim acceptata si ma indoiesc ca o vom afla in curand dar stiu ca e imposibil sa vorbesti despre fericire fara sa abordezi problema nefericirii. Si mai stiu ca multi pierd micile bucurii ale vietii asteptand marea fericire, uitand faptul ca fiecare clipa e unica si ireversibila..

    RăspundețiȘtergere
  22. Pt toti cei care avem de calatorit, de facut si invatat mereu, buna insotire din partea stelelor, prieteni. si a nu se uita usor ce a fost bun invatat o data!:)

    RăspundețiȘtergere
  23. No comment...just tears. Pe langa orgoliul evident as adauga si neincrederea in oameni. Ce faci cu barierele pe care le pui singura in drumul tau....

    RăspundețiȘtergere