joi, 29 iunie 2017

IN SCHIMBARE (PARTEA 1 )


Am privit un om luptand cu moartea.............

Orgoliul. Orgoliul e o forma de a-l provoca pe Dumnezeu. Oamenii nu-si regasesc fragilitatea in Orgoliu. Priviti stapanii lumii pe patul de spital ...hhhmmmmm......

Aveti grija cand scuipati. Cei care o faceti. De multe ori flegmele nu-si ating tinta si se raspandesc in mii de stropi care ii murdaresc pe cei din jur.
Nu banii te schimba. Ideea ca ai putea sa-i pierzi. Dorinta de a-i avea.

Si acum sa revenim la mine :

Orgoliul meu: - Mi-e foame, da-mi sa mananc ceva...
Eu: - Ti-am dat si mai devreme... nu ti-e de ajuns...
O.M.: - Ha, trei incercari  de revolta si o injuratura? Eu nu ma hranesc cu asta mai fetita... vreau jigniri si idei imposibile...
Eu: - Sunt obosita, crede-ma... nu pot sa muncesc doar ca sa-ti dau tie de mancare...
O.M. : - Du-te la baietii aia de acolo , incearca iara ceva nou de-al tau ... mmmm... acolo ma satur... mi-e foame de un esec care sa ma hraneasca bine...
Eu: - Nu pot, nu vreau... Te rog lasa-ma cateva zile... Rabda si tu de foame...
O.M.: - Esti moarta fara mine...
Eu: - Poate, dar nu stiu cum e fara tine... Lasa-ma sa gust lumea singura...
O.M.: - Nimic nu merge fara mine... cine ti-a dat suturi in cur la greu? Cine te-a trezit din visele tale prostesti? Cine te face sa vrei mai mult? EU. Fara mine esti un animal.

Eu: - Nu ma lasi sa ma bucur de nimic din ce-mi dai. Esti crud si rau. Ma obosesti. Cine stapaneste astea doua picioare si doua maini? Eu sau tu?
O.M.: - In aparenta tu. In fapt, amandoi. Suntem inseparabili.
Eu: - As vrea sa te distrug.
O.M.: - Nu poti. Nimeni nu poate. Sunt al tau, cum tu esti a mea. Esti perversa si te minti cu gandul ca ti-e bine fara mine. Hai ca filozofam aiurea, da-mi ceva de mancare...
Eu: - Am sa invat sa iubesc cu adevarat... asta te va ucide...
O.M.: - Vorbe mari, de autori celebrii... e greu sa mai fii original in ziua de azi... te vei iubi pe tine in toate, iar noi suntem inseparabili... ma vei iubi pe mine... sunt un pacat de moarte... am pus lumea in miscare.
Eu: - Sunt multi cei care te-au invins...
O.M.: - Sunt cativa cei care m-au invins...

Eu: - Vezi? Ti-am spus eu...
O.M.: - Stii cum au facut?
Eu: - Cum?
O.M.: - Au renuntat la tot... au spart toate oglinzile din viata lor... Tu ai prea multe oglinzi... Iar eu sunt peste tot... Vrei sa-ti spun un secret?
Eu: - Zi...
O.M.: - Mi-e scarba de tine, la fel cum tie ti-e scarba de mine...
Eu: - Atunci renunta Tu la mine...
O.M.: - Nu pot...
Eu: - De ce?
O.M.: - Esti singura mea oglinda... si-mi place atat de mult sa ma reflect...
Eu: - Te urasc...
O.M.: - Da-mi ceva de mancare...

17 comentarii:

  1. ca bine zici... :))doamne ce articol ! Maine vin negresit la blogspot , imi place mult si subiectul ! Si scriitoarea !

    RăspundețiȘtergere
  2. oare de ce posturile tale ma lasa fara cuvinte? ...wowuuuuuu.... profund si mult de gandit . Sa inteleg ca nici de data asta nu ne lasi mai usor ! Maine , daca nu e prea mult sa-ti cerem ... macar un pasaj din continuare ! Sa stim incotro ...duce schimbarea ! genial dialogul

    RăspundețiȘtergere
  3. cosmin , poate pentru ca nu le intelegi, ... sau poate ca adriana e artista si stie sa suceasca cuvintele si sa ii lase pe unii "speechless"... :D
    mai mult partea a doua cred...
    am la ce sa ma gandesc astazi .......si cred ca toata saptamana , si de ce nu sa am si eu o discutie cu ...al meu

    RăspundețiȘtergere
  4. moartea..e pentru toti,dar fiecare cu moartea lui!la fel si viata..
    daca te nasti..si ,la un moment dat, mori..nu inseamna musai ca ai fost OM!

    RăspundețiȘtergere
  5. stii? banii nu te schimba dar te scot in lume. ca si hainele... haina nu`l schimba pe om DAR IL SCOATE IN LUME.

    am invatat ca obsesia banilor iti inegresc orizonturile, nu banii propriu-zisi...

    RăspundețiȘtergere
  6. bani...oricat am incerca sa negam,sunt una din partile importante ale vietii noastre...bani sunt buni doar cata vreme nu totlul se reduce doar le ei.

    RăspundețiȘtergere
  7. Esti sigura ca era o lupta? Agonia prelungita era ultimul sau act, fiecare alegandu-si sfarsitul inevitabil:eroic sau mizer...
    Vanitatea nu e ceva strain naturii noastre, o avem in sange, asa ca Il putem privi pe Dumnezeu ca pe un tip caruia ii place sa se joace cu propriile provocari, din moment ce ne-a creat predispusi sfidarii Lui.
    Si referitor la bani, nu te schimba, atat timp cat esti constient ca nu iti aduc fericirea, dar o fac al naibii de posibila:).
    Ne mai citim;)Ps : nerabdataor pentru maine seara !

    RăspundețiȘtergere
  8. Dupa o conversatie cu Orgoliul tau nu ai cum sa nu fii tulburat, revoltat sau intristat... Chiar daca nu iti da o dispozitie generala buna, din cand in cand e bine sa constientizezi ca ai o parte rea, egoista, sadica...dar e bine sa uiti repede de ea si sa arati celorlalti lumina din tine...asta in cazul in care poti lumina chiar intunericul din interiorul tau.
    Bafta in lupta cu orgoliul tau. pentru ca eu stiu ca tu poti lumina chiar si cele mai negre vai ! Si in final asta e important! Un articol , ireprosabil cu o tema grea ! Indiferent de schimare , TU schimbi lumea , asa ca keep going on ! Ne vedem maine !

    RăspundețiȘtergere
  9. nice work. imi place mult cum scrii.
    sunt curioasa ce incearca orgoliul meu sa imi zica, caci el imi trimite semnale, dar eu nu prea il inteleg :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Ha! Yo make my day!ce misto ca orgoliul tau e atat de constient de sine...insemna ca mai ai o sansa :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu văd ceva rău în a avea orgoliu. Ştiu doar că sunt excesiv de orgolios de obicei. Totuşi... există EA în faţa căreia îmi dispare orgoliul. Ăsta cred că este leacul pentru înlăturarea orgoliului (dar numai pentru o vreme). ;))

    RăspundețiȘtergere
  12. ...hraneste-l...are drepate...fara el nu mai esti tu...te reprezinta oarecum,pe tine ca om sau pe artista din tine?...nu stiu...dar te reprezinta. si nu e atat de rau sa fi origolios, doar uneori esti prea crud cu cine nu merita...dar toti facem greseala asta...toti suntem mai mult sau mai putin orgoliosi.

    RăspundețiȘtergere
  13. deja m-am obisnuit sa ti citesc blogul printre altele..
    clasicul dialog suflet - minte..f frumos..toti vb cu noi insine si totusi majoritatea se idntifica cu mintea lor...
    pace se face prin acceptarea egoului! Dar de aici si sensibilitatea asta puternica in scris ! Tu nu traiesti doar clipele si povestile tale ci si pe ale altora !!!Si moartea unor oameni nesmeriti , nu cred ca te ajuta prea mult in pacea sufleteasca ! Dabia astept sa te vad maine !

    RăspundețiȘtergere
  14. Mai, Adriana, tu ar trebui sa nu te opresti niciodata din scris.
    Mie nu-mi pari tristaa, ci lucida. Ne vedem maine !

    RăspundețiȘtergere
  15. prea tare si prea adevarat! Sunt curios si eu incotro schimbarea ! Si de ce ??? Nu-mi pare ca ai nevoie , dar e calatoria ta , asa ca nu ma bag ! Pe maine !

    RăspundețiȘtergere
  16. si eu ma lupt cu egourile mele...am observat ca daca le observ, incep sa le cunosc si cu timpul reusesc sa le controlez mai bine...orgoliul este cel mai mare si mai urat, cred ca nu ne ajunge o viata sa il cunoastem si sa il distrugem...

    RăspundețiȘtergere
  17. wow! importanta de sine adica, care are multe capete ce trebuie hranite. dc moare cineva langa tine scapi de ele repede si te transformi in altul, dar nu stiu sa zic daca e mai bine sau nu, in orice caz e altfel, simti altfel. daca nu, poate cel mai bine e sa pastram un echilibru

    RăspundețiȘtergere