joi, 26 decembrie 2013

EL.......



Cateodata ma ridica deasupra orasului... ma apuca usor cu mainile lui mari, ca pe o firimitura de paine care strica perfectiunea unei mese de bucatarie proaspat curatate...
Atunci pot sa vad orasul de sus, de foarte sus, acolo unde e liniste. Ma asaza apoi  cu grija pe vreo strada pierduta in ceata, iar eu fug, scap ca un gandac surprins intre rosturile placilor de gresie, ma ascund speriata de maretia care s-a pogorat asupra mea...

Ma furisez prin holuri insalubre , ma imbat spre uitare in carciumi sordide unde suferinta amorteste si spera, ma uit chioras la posesorii de fericire si imi vine sa-i lovesc si sa-i jefuiesc ,  insa imi aduc aminte in ultimul moment ca nu pot sa-i deposedez de haine care mie nu-mi vin. Ma trantesc prin balti si ranjesc privind la gleznele grabite ale domnelor  care traverseaza marele bulevard...
Din cand in cand starnesc dezgust, oamenii ma scuipa, eu ma inraiesc si caut alte strazi mai ascunse, mai periculoase, la limita vietii, strazi unde se intalnesc toate duhorile abandonului si degradarii, unde ragaiala e zambet si grohaiturile sunt respiratie, strazi cu femei uitate de viata si betivi abrutizati, strazi unde mizeria creste din pavaj ca o iarba de neoprit si copiii invata lectia urii, acolo nimeni nu intreaba si nimeni nu viseaza... oamenii se tarasc si ma tarasc si eu alaturi de ei. Nu e lupta, e inclestare si uitare... am nevoie sa uit ca sa renasc, ma prabusesc, decad, trupul meu devine din ce in ce mai vulgar, insa in portofelul meu  pastrez o fotografie cu el  care sa ma ajute sa ma intorc la suprafata cand ranile mi se vor fi vindecat...
E un joc mortal insa, de fiecare data cand cred ca sunt aproape sa pierd,  ma ridica din nou deasupra orasului, sus, foarte sus, acolo de unde viata oamenilor devine amuzanta si inutila, fara miza si fara castigatori, astfel incat pare ca merita sa fie traita. De acolo de sus nimeni nu se vede bine, e doar o tesatura abstracta de suflete fara sens. De acolo din inaltimi, cu degetele lui stranse in jurul gulerului meu, inteleg ca nici moartea si nici viata n-au vreo mare semnificatie astfel incat n-are rost sa te framanti...

Cand simte ca m-am linistit ma pune jos din nou, cu delicatete, iar eu caut sa scap ca un gandac de bucatarie... .......... ............. .................... ........................ ................ ...................... ...........................
                                                                                          
                                                                                           De Craciun , daca nu aveti pe cineva care sa 
                                                                                           faca asta pentru voi , degeaba aveti bogatii 
                                                                                           pe masa !!!!!!!! Craciun fericit!!!!!!!!!!!!!!!!


 


13 comentarii:

  1. Nu simti nevoia, fiind acolo sus, sa nu mai cobori? La toti oamenii meschini si ipocriti?

    RăspundețiȘtergere
  2. oare eu nu sunt ipocrita? Oare eu nu sunt meschina?

    RăspundețiȘtergere
  3. HHHmmmm ! Aprecierile mele pentru raspunsul dat !

    RăspundețiȘtergere
  4. "Dar,vai!exista in noi o tristete de gloata care ne intuneca fervorile si conceptele. degeaba visam un univers de dantela;Dumnezeu,iscat din strafundurile noastre,din cangrena noastra-profaneaza acest vis de frumusete.
    omul este un animal metafizic prin putregaiul care il adaposteste in sine.Istoria gandirii: alai al sfarselilor noastre; viata spiritului: insiruire a vertigiilor noastre." Cioran -Eseuri

    RăspundețiȘtergere
  5. Privesti viata prin ochii unui gandac de bucatarie, priedut si singur (doar Dumnezeu iti este mai aproape) observi soceitatea cu defectele sale, societatea care prin propriile forte este incapabila sa schimbe ceva in mai bine. Traiesti din amintiri si incerci subtil sa parasesti jocul devenit o rutina. Felicitari, frumoasa perspectiva!

    RăspundețiȘtergere
  6. vreau si eu deasupra, dar nu a orasului, deasupra muntilor; la munte este mult mai frumos decat in oras

    RăspundețiȘtergere
  7. Iti zic pe romaneste : ESTI PROASTA ! Daca tu dupa ce ai citit ai zis : ca tu vrei deasupra muntilor ca e mai frumos la munte .... Esti proasta

    RăspundețiȘtergere
  8. Esti un badaran , nesimtit si nu ma mai jicnii . Nu cred ca e misto sa apara repici dastea pe un blog .

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce frumos scrii ... e un exercitiu sau... daca e o marturisire te intreb : de ce stai tu cu sufletul la vedere ?

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu nu pot decat sa-ti mai zic odata ca esti proasta ! Nu e o jignire , e un adevar !

    RăspundețiȘtergere
  11. am citit asta si am inteles ca nu am nimic de comentat pt ca totul a fost deja spus. si am zambit.
    regret ca trebuie sa exprim asta prin intermediul unui comentariu...

    RăspundețiȘtergere
  12. dc stam cu sufletul la vedere? pentru ca ne ne saturam sa ne ascundem si ca nu putem sa ne preface toata viata,odata si odata trebuie sa ne deschidem sa ne aratam adevrata fata si pentru ca poate ajuta si alte persoane cea ce spunem noi sau macar aduce un zambet pe fata asa cum mia adus mie cand am citit !Numai bine , SA CREZI !

    RăspundețiȘtergere
  13. SUPERB ..... Multumim Adriana Cobianu pentru tot .......Trebuie sa-ti spun ca melodia e pe repet ...over and over again

    RăspundețiȘtergere