duminică, 8 septembrie 2013

SUBIECT DE LITERATURA



Prostia este poate, dupa amor si sensul vietii, al treilea cel mai varsator de cerneala subiect al universului mirarii filosofice. Crunta incordare de muschi analitici, , prostia este inepuizabila,. Prostia este ca universul – infinita, si, tot ca universul, incontrolabila. Prostia aduce pe undeva si cu moda, vesnic surprinzatoare, vesnic ambalata in ceva nou, vesnic inselatoare.
Cind eram copil, aveam senzatia ca prostia se vindeca. Adultii nu aveau cum sa fie prosti, doar copiii puteau sa se inscrie in categoria cu pricina. Din pacate, am facut suficient de devreme cunostiinta cu adulti cu probleme la procesare informatie. 
Am ajuns la liceu, mai apoi la facultate, unde am constatat ca totusi copiii de familie “buna” nu sint scutiti de prostie, si ca pe alocuri mai reusesc din cind in cind sa stabileasca adevarate recorduri in materie. Desi bogatia  familiala ar putea corecta, in principiu, neajunsul, prin metode stramosesti precum pregatire in privat, frasuiala cu profesori de exceptie, transferuri la scoli de elita, expunere la calatorii pe-afara si in genere alte materiale didactice decit cele accesibile muritorilor de rind. Cu toate astea, odrasla odata timpa, tot timpa tinde sa steie. Mitul extractiei socio-familiale mi-a fost darimat si el, din pacate, fara drept de apel.
Tot acum  in ultima faza de scolarizare, am schimbat strategia si am decis sa caut undeva in conjuctura dintre timpenie si lene, in ideea optimista ca muschiul ne-exersat se atrofiaza.  Din fericire – de data asta – am intilnit oameni inteligenti si lenesi, combinatie care, desi nelaudabila, mi-a infirmat si ultima ipoteza de lucru.
Asa ca am ajuns acum  la concluzia ca prostia e un fapt, o piatra de hotar a selectiei naturale, o trasatura intrinseca fiintei, pentru simplul motiv ca este rezistenta la educatie, scoala, mediu si oportunitate sociala. Prostia e prostie, si face parte dintr-o categorie de sine statatoare. Tot ce poti face e sa incerci sa fugi de ea, sa o eviti, sau macar sa nu o privesti, Doamne-fereste, in ochi. Cei care au incercat stiu la ce ma refer. Iar cea mai nasoala subspecie este Prostia-care-frustreaza.
Prostului-care-frustreaza nu-i curge din gura si nici nu cade din picioare de prost ce e. Prostia lui are de fapt de-a face cu capacitatea perversa de a mima intelegerea, a mima comportamente logice, a se lua dupa modelul imediat la indemina si a se preface, cu picioarele in farfurie, ca intelege si e responsabil pe ce face, decide, arata. Prostul este un simbiot, pentru ca te sugruma ca sa poata trai. Prostul-care-frustreaza nu este de fapt intunericitul complet, pe care simti nevoia sa il iei sub obladuire si sa ii ierti crestineste gherlele. Si sa-i dai sfaturi si indrumare.
Nicidecum – Prostul-care-frustreaza este acela care mimeaza atit de bine normalul, incit pina il descoperi si etichetezi, iti incurca si timp, si bani, si viata in genere. Prostul-care-frustreaza nu este tacut in timpenia lui, ci mai degraba vocal in tupeul de a se lua in seama. Prostul-care-frustreaza are opinii, si, din cind in cind, in varianta insuportabila, are si o pozitie din care sa ti le bage pe git. Adica e fie politician, fie un sefulet, fie un cetatean “exemplar”.
Prostul-care-frustreaza nu e cel fara cultura generala, ci acela care vocifereaza intru minimalizarea utilitatii acesteia. Adica nu doar nu stie, dar se si mindreste cu asta......
Prostul-care-frustreaza nu e cel care nu stie cum ii cheama pe Luceafarul poeziei romanesti, ci acela care refuza pina si gestul de curiozitate pe subiect. Tot el este cel care, amendat fiind pentru incalcarea vreunei reguli gramaticale, logice sau de orice fel ar fi ea, nu doar ca nu invoca modest necunostiinta, dar nici macar nu intelege explicatia.
Prostul-care-frustreaza sau Prostul Fundamentalist, cum ne apare citeodata, este o creatura paradoxala: pe de o parte complet netulburat in increderea in sine, un zid in fata indoielilor vietii. Pe de cealalta, complet suspicios la tot ce vine din afara. El pare a fi inventat dublul standard si fractura logica.
Prostul Periculos – o derivatie insidioasa a Prostului-care-frustreaza, este cel care are o pornire absolut diabolica de a negocia axiomaticul. Pe modelul “semaforul are trei culori”, urmat de replica “ce vrei sa zici cu asta?!?”. Rings a bell?
Prostul-care-frustreaza este aici in viata asta ca sa ne educe  – rabdarea de inger, intelegerea nemarginita, iertarea dumnezeiasca, luatul lumii in cap in varianta extrema. Un fel de personal trainer al vointei de a nu face rau.
Eu cred ca Prostul-care-frustreaza indeplineste un rol social decisiv in implementarea celor zece porunci. Asa dupa cum femeile frumoase sint aici sa ispiteasca, la fel dupa cum bogatia face cu ochiul de pe gardul lacomiei, asa si prostul e aici sa verifice alinierea la “sa nu ucizi”. Sau sa nu te sinucizi.
Of, si inca ceva – desi inepuizabila, prostia este epuizanta. Ma duc sa ma culc....................Dar pe voi va las cu Divertis - Despre prositie......





14 comentarii:

  1. Încercând s-o schimbi, te vei lovi de proşti. Cine mai ştie care filosof bătrân a rostit, cândva, acest adevăr? De dimensiunile lui ne dăm seama abia când inţelegem că prostia e o manifestare a materiei, un fenomen natural, ca un cutremur sau o inundaţie, fiind, prin aceasta, iremediabilă şi impredictibilă.

    RăspundețiȘtergere
  2. De proşti vei da la tot pasul, ca de pietre. Căci prostia e imuabilă. Mulţi sunt convinşi că lumea se află într-o veşnică transformare şi devenire. Nici o eroare n-a fost mai tragică ! Stând strâmbă pe temeliile ei putrede, vechi de când Creaţia, lumea se sprijină pe doar câteva adevăruri capitale, iar prostia pare a fi una din temeliile strâmbe ale acestei lumi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu se pot cunoaşte efectele devastatoare ale prostiei la nivel mondial. Poţi şti cât rău a făcut o calamitate abia în clipa bilanţului. Cum prostia e infinită, efectele ei se simt in orice moment, ici şi colo, dar nu pot fi cunoscute în totalitate.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dacă e adevarat că înţelepciunea e ca o piatră rară, nu se poate încă şti dacă prostia e ca o boală. Şi dacă ar fi, ar fi, oricum, nevindecabilă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fiindcă primul pas pe care trebuie să-l facă bolnavul spre vindecare este acela de a deveni conştient de boala sa. Abia după aceea ajunge pe mâna medicilor. Dar cum, Doamne-fereşte, să-i spui unui prost că e prost ? Şi, mai ales, cum şi-ar putea da el însuşi seama de gravitatea faptului, când el îşi poartă prostia ca pe o virtute, sau şi mai rău, ca pe însăşi raţiunea existenţei lui : nimic nu străluceşte mai tare ca mândria prostului !

      Ștergere
  5. Prostul e complicat. În subţirimea simplităţii el nu vede nici un avantaj, cum urâte îi sunt, de asemenea, avantajele transparenţei, prin care i s-ar vedea goliciunea minţii. Dă-i prostului o idee simplă, iar el o va îmbârliga aşa de rău, că n-ai s-o mai recunoşti, fiindcă el se scarpină întotdeauna în stânga pe deasupra capului, cu mâna dreaptă. I se pare mai interesant.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ba da bine ca sunteti voi astia care comentati destepti cu tuta asta da scris . Luava-r dracu de retardati .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Prostul e grav. Să nu cumva să râzi în faţa lui

      Ștergere
    2. Esti la fel de proasta ca restu .

      Ștergere
    3. Prostul nu ştie, nu are încredere, prostul nu cercetează pentru a afla, el doar presupune.

      Ștergere
    4. Imi pare rau ca nu pot sa va injur ca ma blocheaza cacatul asta de google si de blog rol sau cum masa ii zice , ca la cat de handicapati sunteti ce ar fi la gura mea.

      Ștergere
    5. Adica vrei sa spui ca ce am citi ar fi niste cuvinte jicnitoare , pentru ca acest "blog rol" cum ii zici tu nu are speaker.Sper ca stii ce e ala.

      Ștergere
    6. Hai ca m-am saturat de voi . nu mai intru niciodata la proasta asta . nici macar nu stie ce scrie cred ca sa descris .ha pa

      Ștergere
  7. Fereşte-te să-i dai prostului prin ceva a înţelege că-ţi este inferior : te va urmări cu înverşunare, toată viaţa, pentru a te distruge, născocind cu adevărată şiretenie noi şi noi feluri de a se răzbuna, gelos cum este pe succesul altora, fiindcă aceasta a fost şi este dintotdeauna singura tristeţe a prostului : ştie că prostia nu e o calitate!

    RăspundețiȘtergere